Le găsim adesea în farfurie, dar nu toată lumea știe exact ce sunt: descoperim caperele, florile care nu numai că se mănâncă, ci sunt și bune pentru sănătate.
Sunt multe plante care ne rezerva surprize placute iar capera este una dintre ele. De foarte multe ori părțile unei legume comestibile (adică care pot fi consumate) nu sunt doar frunzele sau fructele, ci și floarea sau mugurii.
Poate nu cunosti acest „buton” verde pe care il gasesti uneori pe pizza sau in vreo reteta siciliana, dar te asigur ca caperele sunt chiar bune si la fel de curioase.
CUM ESTE RECUNOSCĂTĂ PLANTA DE CAPERA?
Nu este necesar să intri într-o fermă de capere pentru a întâlni această plantă. Dacă ai fi în apropierea unui zid de piatră, într-o poziție însorită, probabil că ai putea întâlni o cascadă de crengi foarte lungi , cu frunze verzi rotunjite, flori albe, strălucitoare și solitare, cu patru petale și – în funcție de anotimp – stamine violete care se deschid în lungime si arata mugurii din interior, care sunt alungiti de culoare verde-argintiu, carnosi si atasati de o tulpina de 2-3 cm: iata caperele! Prin urmare, mugurii și frunzele acestei plante pot fi consumate când sunt fragezi, prețioșii muguri florali când primăvara.
UNDE CRESC CAPERELE?
Planta care ne dă capere ( Capparis spinosa este denumirea științifică) crește într -un climat uscat, în zone aride și pietroase, expuse atât vânturilor marine cât și din interior. Zona mediteraneană este așadar perfectă pentru această plantă „răzvrătită” pe care o poți găsi de-a lungul versanților cu vedere la mare, precum și pe zidurile castelelor medievale din unele sate de pe deal.
Culturile italiene se întind pe o mie de hectare în regiunile Liguria, Puglia, Campania și mai ales în insulele siciliene, dintre care una a devenit simbol și produs IGP (acronim pentru indicație geografică protejată, adică un produs de calitate tipic). a unei zone căreia îi conferă o înaltă reputaţie). Vorbim despre caperul Pantelleria, insula pe care cresterea acestei plante se produce spontan datorita solului de origine vulcanica si a climei calde si vantoase.
ISTORIA ŞI UTILIZĂRI ALE CAPERELOR
Caperele sunt cunoscute și onorate din cele mai vechi timpuri. Ele sunt citate de autori precum Pliniu, care descrie soiurile din Arabia, Africa de Nord, sudul Italiei; de medici precum Dioscorides și Galen, care apreciază proprietățile sale vindecătoare împotriva durerilor de dinți și ale splinei. Există indicii despre ea în Biblie și într-un tratat din 1560 intitulat Doctrina singulară a lui Domenico Romoli cunoscută sub numele de Panunto, în care este deja menționată virtuțile caperului.
Și de fapt are câteva cu care să se laude: este un aliment cu conținut scăzut de calorii și bogat în minerale (cum ar fi sodiu, calciu, magneziu, potasiu și fosfor) și vitaminele A, K, C. Compușii prezenți în planta de caper au proprietăți anticancerigene, antiinflamatorii și întăresc sistemul imunitar. Acest aliment stimulează pofta de mâncare, ameliorează durerile de stomac și flatulența. Menține nivelurile scăzute ale zahărului din sânge și ale colesterolului, iar cu el poți pregăti creme pentru protecția pielii. Deci, pe lângă faptul că este bună de mâncat, capera este și bună.
CUM SE MANCĂ CAPERELE
Modalitățile de conservare a caperelor sunt în ulei și oțet, dar cea mai populară metodă este în sare. Alegem cei mai mici muguri care sunt și cei mai gustoși, dar înainte de a-i consuma trebuie desarati (adică lăsați în apă 20 de minute pentru ca sarea să fie dispersată) sau clătiți dacă se găsesc „oțet”. Preparatele sunt nesfârșite: pe pizza, în sosuri, în mâncăruri de legume (inevitabil în caponata), carne sau pește, la prepararea pesto-ului sau a sosurilor (de exemplu acel ton), merg mână în mână cu hamsii și măsline.